Casa memorială Martin Benedict”

 

Casa memorială a fost inaugurată la 20 august 2005 și transmite vizitatorilor aceeași ambianță rurală în care a copilărit și trăit medicul Martin Benedict ori de câte ori se retrăgea la sfârșit de săptămână în satul lui natal. Ar fi dorit să se reîntoarcă în această casă după ieșirea la pensie. Casa a aparținut părinților, iar după moartea medicului (1986), a fost locuită de sora Varvara Benedic până la sfârşitul vieţii (1999).

Este una din casele vechi ale satului Galbeni, datând din prima jumătate a secolului XX. Vechimea ei este pusă în evidență și de locuințele vecine modernizate de-a lungul timpului datorită nevoilor actuale. Casa păstrează specificul casei tradiționale românești din zona de luncă. Ca stil arhitectonic, se caracterizează prin discreţie şi simplitate. Este așezată „pe tălpi” de stejar iar pereții sunt ridicați „pe furci” împletiți cu șipci, dispuse în poziție orizontală, „bătute” cu lut galben amestecat cu paie. Pereții sunt fețuiți tot cu lut galben amestecat cu balegă de cal și apoi spoiți cu mai multe straturi de var. Structura acoperișului este cea în patru ape cu țiglă ceramică. Prispa dispusă pe latura din față a casei are rostul de a proteja pereții, de a susține stâlpii cerdacului, de a adăposti anumite bunuri din gospodărie iar pe timp de vară poate deveni loc de odihnă.

Casa are două încăperi în părți, antreu și tindă rece cu funcția de cămară. Interiorul casei este caracterizat printr-o anumită sobrietate și păstrează fidel atmosfera timpului. Covoarele, lăicerele, păretarele, prosoapele și batistele conferă spațiului intimitate și valoare estetică. Mobilierul este simplu iar pe pereții monocromi se găsesc obiectele de cult caracteristice – icoana lui Isus arătându -și inima cuprinsă de flăcări, icoana Maicii Domnului, icoana Fericitului Ieremia Valahul, etc. – împodobite cu ștergare brodate cu ornamente discrete. În interior mai sunt expuse obiecte, documente și fotografii privind viața și activitatea medicului preot Martin Benedict.

Pe lângă casă mai există și două construcții anexe: bucătăria de vară și șura cu grajd.

Simplitatea casei reflectă modestia dar și noblețea celui care a locuit în ea. O vorbă veche spune că „omul sfinţeşte locul”. Personalitatea medicului preot Martin Benedict a pus amprenta definitiv în spaţiul unde a trăit. Iubirea lasă mereu urme adânci deoarece: „cel mai mare lucru pe acest pământ este iubirea” spunea medicul gălbenean. Încă din tinerețe avea în suflet o dorință sfântă: „aş vrea să incendiez de iubire tot pământul”, sau „de-aşi putea turna câte o scânteie de iubire în toate inimile ce sunt reci ca gheaţa şi care nu-L cunosc pe Dumnezeu!”; și oricât de greu ar fi fost încercat era convins că: „nimic bun în viaţă nu se face fără jertfă şi perseverenţă”. Iubirea fără margini și jertfa totală și neîncetatată a medicului preot Martin Benedict au transformat acest spațiu rural într-un adevărat „spațiu spiritual”.

În acest loc a învăţat copilul Martin să citească, să pună la loc de cinste știința dar mai ales să-și înalţe mereu inima, cugetul şi fiinţa sa întreagă către Dumnezeu. Iar pentru a-l urma pe Cristos mai îndeaproape, în această casă i-a spus mamei într-o bună zi: „vreau să devin preot franciscan”. Deși pentru ani îndelungați această voință spre viața consacrată și preoțească i-a fost răstignită „sub vremi”, a făcut din așteptare un loc de angajare și supunere la voința Domnului. El a trăit aproape întrega viață așteptând și menținând vie în inima sa flacăra speranței. Nu și-a pierdut curajul și a trăit în curăţie, smerenie şi în dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele său. Și-a găsit rostul existenţei în a fi sprijin celor bolnavi, slabi, singuri, abandonaţi, flămânzi, lipsiţi și întristaţi. Când se întorcea acasă ar fi vrut deseori să se odihnească în camera lui dar nu reușea deoarece tot mai multă lume venea la el pentru a fi consultați, pentru a primi un sfat, o informaţie utilă care să le fie de folos în tratarea bolilor. Și-a iubit aproapele dedicâdu-și viața oamenilor și, medic fiind era conștient de „chemarea sacră” pe care o primise de la Domnul, adică aceea de a fi intermediar între bolnav şi Dumnezeu. A rămas statornic celor în suferinţă și continuă să-i vindece pe bolnavi chiar și după moartea sa. Casa memorială, mormântul Doctorului precum și „fântâna cu apa minunată” din Galbeni au devenit locuri de pelerinaj din ce în ce mai vizitate, iar rugăciunele de mijlocire adresate cu încredre și cu speranță preotului medic Martin Benedict nu rămân fără răspuns: „Domnule Doctor, de atâtea ori în viață am alergat la ajutorul tău și niciodată nu ne-ai refuzat în durerile noastre trupești. Cu atât mai mult te rugăm cu încredere să vi în ajutorul nostru. Roagă-te ca să nu cădem pradă întristării, descurajării, suferințelor de tot felul care ne apasă și vor să ne doboare. Din cer unde te bucuri, mijlocește și pentru noi un strop de alinare în suferințele noastre sufletești și trupești, care ne zdrobesc și ne dezorientează. Roagă-te pentru noi ca să urmâm calea cea dreaptă și să împlinim în toate voința lui Dumnezeu. Amin” (R.P.).

***

Casa se află situată la jumătatea drumului dintre centrul satului (statuia Sf. Francisc de Assisi) și Biserica parohială “Sf. Iosif Muncitorul”.

În casa memorială se păstrează cărți, fotografii, scrisori, mobilier și alte obiecte care au aparținut medicului si familiei sale.

Casa memorială se poate vizita zilnic.

Awesome Flickr Gallery Error - SSL is required