“Fântâna minunată”

Fântâna minunată din Galbeni

Fântâna minunată din Galbeni

De această fântână se leagă numeroase evenimente care au însemnat istoria satului Galbeni. A devenit un „simbol” și este una dintre cele trei rămase funcționale din întregul sat.

Data reală a construcției fântânii se pierde în negura timpului. În principiu, fântâna căptuşită cu piatră ca să nu se surpe, avea patru elemente simple: ghizdul din bârne, furca, cumpăna şi drugul de lemn de care era prinsă ciutura. Un sistem simplu de a scoate apa, cu efortul cel mai mic. Pe lângă fântână era aşezat un jgheab lung scobit în trunchiul unui arbore secular, plin totdeauna cu apă de unde se adăpau animalele.

Unde este o fântână, este şi viaţă. Secole la rând a fost sursă de viaţă pentru oameni şi pentru animale. Așezată în drum spre biserică oamenii nu au ocolit-o niciodată și s-au bucurat mereu de apa ei limpede, rece și bună. Pentru drumeț apa este o binefacere la drum. Fântâna a fost întotdeauna un loc de odihnă pentru cel care se oprește pentru a-și reface forțele spirituale și fizice. Odată cu trecerea timpului însă, fântâna a fost supusă schimbărilor vremii. Ghizdul din lemn a fost înlocuit de beton iar cumpăna a fost înlocuită cu o roată mare și cu un tambur pe care trece un lanț și de care atârnă o găleată de metal. Astăzi fântâna are o formă comună, cu o arhitectură simplă ca a tuturor satelor învecinate însă din anul 1987 în jurul ei se petrece ceva „misterios”.

Apa fântânii de lângă casa medicului preot Martin Benedict, a început să aibă miros și gust de trandafir. Mirosul și gustul se întrepătrundeau atât de mult încât era greu să-l percepi pe unul fără să-l simți și pe celălalt. Vestea minunii s-a răspândit ca fulgerul mai întâi în satul Galbeni, în împrejurimi și mai apoi în toate colțurile țării. Într-un timp foarte scurt, mica așezare din Valea Siretului a devenit loc de pelerinaj. Securitatea comunistă a încercat în mai multe rânduri şi în mai multe feluri să oprească mulțimea care creștea de la o zi la alta dar în zadar căci așa cum spune un proverb: „trandafirul rămâne trandafir chiar și între urzici”.

Însemnătatea tainică a acestei întâmplări minunate, din trecut şi până astăzi, nu stă doar în mirosul și în gustul care astăzi nu mai persistă, ci mai cu seamă în calităţile tămăduitoare ale apei din fântână. Pentru lume, și astăzi apa fântânii are puterea: de a vindeca boli, de a împăca familiile dezbinate, de a-i întoarce la credință pe cei rătăciți… Toate aceste daruri, pentru cei ce beau din această apă, vin fără nici o îndoială de la cel care mai adineaori îi vindeca și îi îngrijea cu atâta iubire, adică prin Martin Benedict care nici astăzi nu-i uită și nu-i lasă fără alinare sufletească și trupească.

In anul 2011 fântâna a fost restaurată cu scopul de a conserva un element de cultură și tradiție populară și cuprinsă într-un portic decorat cu câteva elemente semnificative noi. Basorelieful din ceramică din partea stângă a fântânii, o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus, înconjurată de îngeri. Semnul Tau din partea dreaptă a fântânii este semn de mântuire deoarece reprezintă Crucea pe care Cristos s-a jertfit pentru mântuirea lumii. Tocmai datorită acestei asemănări, Sfântul Francisc de Assisi a îndrăgit într-un mod special semnul Tau, acordându-i un loc important în viața sa. Urmând viața franciscană, medicul Martin acest semn l-a făcut propriu, deoarece viața lui „plină de spini” a devenit o viață nouă, dăruită pentru iubire asemenea lui Cristos cel Răstignit. Cele patru lămpi din fier forjat, două pe de o parte și de alta a basoreliefului Maicii Domnului și două deasupra fântânii, exprimă profunda legătură dintre apă și lumină. Apa, dătătoare de Viață și Lumină, dar divin se invocă reciproc, ca de pildă în timpul celebrărilor liturgice de Sfintele Paști, Bobotează sau Epifanie…

Pe peretele din spatele fântânii este inscripţionat pe o placă de ceramică un fragment din Cântecul făpturilor compus de către Sfântul Francisc de Assisi: „Lăudat să fii, Doamne, prin sora apă, ce-i mult folositoare și prețioasă și umilă și curată”. Pe aceeași placă o imagine explică în mod simbolic semnificația „fântânii minunate” de la Galbeni. Harul divin se revarsă peste oameni ca apa proaspătă care curge dintr-un ulcior. Face ca pustiul să înflorească și curge ca să dea viață și bucurie oamenilor așa cum spune profetul Isaia: „Deșertul și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie… Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru” (35, 1-2). De aceea acela în care locuiește Cristos precum în Martin Benedict are în el un izvor de har și putere ce nu seacă niciodată.