Mormântul Slujitorului lui Dumnezeu Martin Benedict

 

Mormântul a fost realizat în anul 2011 cu ocazia aniversării a douăzecișicinci de ani de la moartea medicului preot Martin Benedict (1931-1986). În ziua de 5 iulie al aceluiași an, conform normelor canonice în vigoare în Biserica romano-catolică, a avut loc dezhumarea și mutarea osemintelor în noul mormânt.

Arhitectura mormântului este bazată pe forme geometrice simple precum pătratul și cercul și pe simbolurile alfa și omega. Ele dintotdeauna se invocă şi îşi articulează reciproc semnificația și tocmai în armonia dintre cele două forme și două simboluri au fost introduse apoi Crucea din lemn cu semnul Tau și lampa de la baza crucii.

În arta creștină dacă pătratul exprimă ceea ce este pământesc, înțeles ca și creație, ca o manifestare divină, cercul exprimă tot ceea ce este ceresc, unitatea divină, veșnicia și infinitul.

Așadar pătratul sau cubul cu laturile egale din granit de culoare maro și negru cu mici puncte albe, reprezintă pământescul, iar cercul bicolor din pavele reprezintă cerul. Cercul este pentru pătrat ceea ce este cerul pentru pământ și veșnicia pentru timp, în alte cuvinte, pătratul înscris într-un cerc înseamnă că pământul depinde de cer. Prin blândețea și prin simplitatea vieții sale, Martin Benedict este „pământ transformat în cer”, locuit și transformat de Dumnezeu. În această legătură strânsă este și centrul ascuns al vieții sale în Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Acoperișul în două ape de pe crucea din lemn de stejar are forma literei grecești A (alfa) iar cercul sau cărarea circulară de prundiș mărginită de flori are forma literei Ω (omega). Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul: Cristos. Începutul şi Sfârşitul a toate este Dumnezeu (Apocalipsa 1, 17). Începutul dar şi Cel la care îşi vor găsi împlinirea toate la sfârşitul veacurilor. Dumnezeu este Cel care pune început bun călătoriei omului pe calea vieții, dar şi Cel care îl întâmpină la finalul acestei călătorii. Oamenii nu sunt pelerini solitari pentru că Dumnezeu este alături de om la fiecare pas. Dumnezeu este de la Alfa la Omega. Omul pășește împreună pe această cale cu dorinţa ca la fiecare pas să-L cunoască mai bine, însă pelerinul omului este invizibil, imperceptibil, dincolo de toate cuvintele şi înţelegerea, căci Dumnezeu este taină. Pelerinul care însoţeşte omul pe această cale, este şi călăuza pe drumul cel drept pentru că Dumnezeu este Viaţa. Şi mai mult, Dumnezeu este însăşi Calea pe care noi o avem de parcurs, căci Cristos spune despre Sine: „Eu sunt Calea Adevărul și Viața” (Io 14, 6). Şi într-adevăr El este Calea cea dreaptă, o cale fără capăt.

Semnul Tau de pe Crucea de lemn este ultima literă din alfabetul grecesc. A fost folosit cu valoare simbolică încă din Vechiul Testament, pentru a indica mântuirea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Reprezintă Crucea, semnul concret a mântuirii și victoriei lui Cristos asupra morții. A fost preluat de Sfântul Francisc de Assisi din perspectiva valorii sale spirituale, și l-a făcut propriu într-un mod atât de intens, încât a devenit el însuși, prin intermediul stigmatelor din trupul său, un Tau viu, simbol pe care atât de des l-a contemplat, desenat, și, mai ales, iubit. Și haina franciscană, pe care Martin Benedict a dorit să o poarte, are forma literei Tau. Această dorință însă a fost mereu răstignită. Încercările și suferinţa nu l-au îndepărtat totuși de la Dumnezeu. Și-a luat Crucea şi a făcut din ea drum spre Înviere. Și lampa de la picioarele crucii reprezintă veșnica lumină a învierii lui Cristos. Speranţa care conduce omul de la întuneric la lumină. Prima candelă a fost aprinsă de PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei de Iași în ziua binecuvântării mormântului, 10 iulie 2011, și este ținută mereu vie de către Terțiarii franciscani din Galbeni.

Și forma de cerc realizată din florile multicolore este de învățătură. Omul se raportează la el însuși din ce în ce mai greu și acceptă cu dificultate temporalitatea sa pentru că se simte trecător. În Psalmul 102 psalmistul spune: „Zilele omului sunt ca iarba, el înfloreşte ca floarea câmpului. Când suflă vântul, ea dispare, nici locul în care a stat nu se mai cunoaşte. Dar mila Domnului rămâne fără încetare peste cel care se teme de el”. Martin Benedict prin exemplul său ne arată că numai dacă ai timp pentru Dumnezeu el îți dăruiește timp. Iată motivul pentru care scrie de mai multe ori în scrisorile sale: „Profită de timpul liber pe care îl ai şi roagă-te mult”; sau „Timpul în care te rogi nu este un timp pierdut căci dobândeşti adevărata înţelepciune”. Medicul Benedict a avut timp pentru Dumnezeu din care a izvorât și timpul dedicat cu iubire semenilor săi deoarece a urmat întocmai îndemnul Sf. Paul: „până când avem timp, să facem binele către toţi” (Gal 6, 10).

Și ție Dumnezeu ți-a dăruit timp. Ce faci cu el?